“M-am nascut pe 9 iunie 2007. Din pacate nu sunt sanatos asa cum si-ar fi dorit parintii mei. Am avut probleme mari la nastere, iar neoxigenarea creierului a dus la alte consecinte pe care acum mama mea se straduieste sa le inlature.
De cand aveam 9 luni fac sedinte de recuperare medicala, mai nou si logopedie, iar de curand am inceput sa merg la o gradinita speciala pentru copii cu deficiente de vedere.
Viata merge inainte si stiu ca va veni o zi cand mama va zambi fericita lasand in urma problemele care acum o macina. Va veni o zi cand eu voi fi pe picioarele mele si nu voi mai depinde mereu de ea. Dar pentru asta am nevoie de ajutorul vostru.
Daca doriti sa ma ajutati, voi putea sa urmez un tratament la hiperbara din Constanta.
Puteti dona orice suma in unul din conturile:
Ron: RO90BPOS36607055170RON01
Euro: RO25BPOS36607055170EUR01
deschise la BANCPOST Timisoara
SWIFT BPOSROBU
Titular: Teodorescu Valentina Liana (mama)
Am adunat pana in prezent 4.000 de euro, bani pe care i-am folosit pentru 30 de sedinte de oxigeno-terapie la Hiperbara din Constanta (efectuate in august 2010 si aprilie 2011). Pentru a continua acest tratament si in 2012 mai am nevoie de ajutorul Dumneavoastra. Inca o sesiune de terapie ma costa 2.000 de euro (aceasta suma include costul sedintelor, transportul si cazarea la Constanta).
Va multumesc!
Pentru a efectua a treia sesiune de oxigenoterapie mai avem nevoie de 6.000 ron.
S-au donat pana in prezent 2.860 ron.
VA MULTUMIM!”
“Am scris acest anunt ca să ajutăm un om. Sunt zeci de campanii – mai mult sau mai puţin mediatizate şi sprijinite – şi oamenii tind să fie sceptici. Doar când cineva de lângă tine…sau tu însuţi treci prin aşa ceva, înţelegi cât de important este ca oamenii să se implice şi să ajute!
Este vorba de varul meu Chira Dragos 37 de ani din Bucuresti care a fost diagnosticat cu ciroza hepatica virus C si care necesita un transplant de ficat ceea ce este pentru el ultima sa sansa de a putea trai si a isi creste amandoi copilasii – Carla si Patrik.
Orice mic ajutor venit din partea dumneavoastra a oamenilor cu suflet bun este binevenit. Pentru a lua legatura cu familia si pentru a dovedi cu acte si toata documentatia necesara in cazul in care doriti sa il ajutati va rog sunati la numarul 0768586724. Dna Adriana – mama lui Dragos – va va putea da detaliile necesare.
Va rog din suflet cu cat puteti ajutati-l pe varul meu sa traiasca si sa isi vada copiii mari.”
Constantin Popescu, varul lui Dragos
Lucia-Cristiana s-a născut fără jumătate din antebraţ şi mânuţa stângă, mai exact conform scrisorii medicale din data de 25-11-2010 “absenţă congenitală a 1/2 distale a antebraţului şi mâinii stângi”.
A fost o sarcină normală, fără probleme şi atent monitorizată până în ultima lună de sarcină, dar din păcate nu s-a văzut nimic la niciuna din cele patru ecografii făcute. Nu au întârziat nici explicaţiile medicilor: cauză genetică sau o banală răceală în primul trimestru de sarcină, dar acestea fiind doar simple supoziţii neavând la bază nici o investigaţie.
Nu aflarea cauzelor mai contează acum, ci demersurile pe care le putem face pentru ca Lucia să-şi poată îmbraţişa părinţii cu ambele mânuţe.
Lucia are nevoie de o proteză începând cu vârsta de 2-3 ani, pentru a i se dezvolta fără probleme coloana vertebrală.
Singuri nu îi putem da această bucurie, dar împreună vom reuşi să facem un înger fericit.
O sumă cât de mică donată înseamnă un strop de speranţă pentru Lucia, dar strop cu strop înseamnă “O mânuţă pentru Lucia-Cristiana”
Numele meu este Cezara Andra Mihalache, am 11 ani impliniti pe 21 noiembrie 2011, sunt eleva in clasa a IV-a la scoala C-tin Savoiu din Tg-Jiu, iar de cinci ani sunt membra a organizatiei Cercetasii Romaniei, centrul local Ecaterina Teodoroiu.
Povestea mea este o poveste comuna tuturor copiilor de varsta mea pana la un punct.
In luna iunie eram foarte fericita ca vine vacanta mare, aveam note bune, participasem la cateva concursuri scolare si luasem premii, doamna invatatoare ne-a organizat o festivitate de premiere la munte.
In fine se anunta o vacanta fantastica, mami tocmai imi dadu-se o veste trasnet, mergea cu mine la mare, numai noi doua ca fetele….., si asta nu este tot…. mergea mami cu mine si in campul de cercetasi de la Sibiu din luna august… VACANTA MEA SE ANUNTA A FI UNA DE VIS …. MARE SI MUNTE UNA DUPA ALTA.
Am plecat la mare cu mami si cu Valentin, colegul meu de clasa, am petrecut minunat cele 14 zile la mare, doar ca incepusem sa obosesc, sa tusesc si ma dureau ingrozitor de tare picioarele, iar mami nu intelegea de ce eram asa de palida.
A venit si ziua cand ne-am intors acasa la Tg-Jiu, pe 5 august, iar mami m-a dus la medic sa vada ce se intampla cu mine ….. acesta a fost inceputul calvarului meu …. Din acel moment toate visele mele s-au spulberat…..
A doua zi, pe 6 august trebuia sa plecam la munte …., din cauza racelii mele nu am mai putut sa ne continuam vacanta si am continuat sa merg din medic in medic pana pe data de 13 august cand am ajuns la Clinica de Pediatrie a Spitalului Fundeni…
13 august 2010 este ziua pe care vreau sa o sterg din calendar, este ziua in care MI-A FOST FURATA COPILARIA, ziua cand am aflat cumplitul diagnostic: LEUCEMIE ACUTA LIMFOBLASTICA CU CELULE PRE B.
Atunci a inceput totul: analize, punctii lombare si medulare facute pe viu …. Mereu o intrebam pe mami „ de ce ma chinuie oamenii astia ca pe un caine‟, nu intelegeam de ce mi se intampla atatea lucruri chinuitoare …. am facut si eu prostioare specifice varstei mele, dar refuzam sa cred ca asta era pedeapsa mea.
A venit si ziua cand am inceput tratamentul cu chimioterapie …. alt calvar …. aveam parul lung pana la fund si vedeam zilnic cum imi cade … am rugat pe mami sa ma tunda …. La coafor am vrut sa pastrez parul tuns, a trebuit sa ma tund zero deoarece cum punea piaptanul in par cum cadea smocuri din cap…. cand am vazut in oglinda capul meu fara par am inceput sa plang. Mami m-a luat in brate caci nu mai puteam merge din cauza tratamentului si am pornit inapoi la spital, acel salon rece si fara culoare care ma inspaimanta de fiecare data, desi mamici inimoase ca mami meu l-au decorat astfel incat sa para mai primitor.
Asa au trecut cateva luni foarte urate din viata mea si astfel am inteles de ce mami imi tot spunea ca Doamne Doamne nu da niciodata unei persoane mai mult decat poate duce.
Am inteles ca familia mea ma iubeste enorm la fel cum ma iubesc colegii mei, prietenii mei cercetasii, doamna invatatoare etc. M-am obisnuit si cu zilele triste din spital, dar nu ma resemnez …. vreau sa rad cu pofta cu prietenii si verisorii mei, vreau sa fac din nou prostioare specifice varstei mele … VREAU SA-MI PRIMESC COPILARIA INAPOI ….
Anul acesta am avut cel mai urat CRACIUN SI AN NOU DIN VIATA MEA … am primit multe cadouri, dar as fi preferat de mii de ori sa nu primesc nimic decat vestea ca VOI AJUNGE LA TRATAMENT INTR-O CLINICA IN EUROPA.
VREAU SA FIU DIN NOU COPIL … VREAU SA UIT TOATE DENUMIRILE CITOSTATICELOR CE LE FAC … VREAU SA UIT ETAPELE TRATAMENTULUI PE CARE-L FAC … VREAU SA RAD DIN NOU …. IMI ESTE DOR DE COPILARIA MEA PIERDUTA….
PRETUL SANATATII MELE ESTE 30.000 DE EURO, ATAT COSTA CA EU SA FIU DIN NOU UN COPIL FERICIT … ATAT COSTA COPILARIA MEA FURATA DE ACEASTA CRUNTA SI NEMILOASA BOALA.
AJUTATI-MA SA RAD, SA FIU IAR FERICITA….. IMI VREAU COPILARIA INAPOI!!!!!!!!!
Cei interesaţi pot face donaţii în conturi trecute mai jos, prin PAYPAL dar şi în urnele special amenajate în majoritatea şcolilor din Târgu Jiu.
“Debutul bolii a fost in luna martie. Fiind internati in spital in Cluj nu i s-a descoperit nimic, trimitandu-ne acasa dupa o saptamana de spitalizare. Duminica a paralizat, iar luni dimineata am mers in Ungaria unde am primit vestea ca este tumoare in coloana. Am venit in Oradea unde am fost internati si am inceput sa facem analize RMN, analize de sange. S-a descoperit o tumoare in mediastin si in coloana pe T1 —T6 care evolua foarte repede. Toata familia am hotarat sa mergem la Bucuresti pt a fi operat la Spitalul Baltazar.
Discutand cu mai multi medici din Bucuresti am luat decizia sa nu fie operat deocamdata si sa inceapa chimioterapia, tratament citostatic. Am ajuns in spitalul de copii MS Curie Bucuresti unde am inceput tratamentul citostatic. Se simtea tot mai rau pentru ca tumoarea crestea, prima saptamana a fost groaznica el, se lupta cu moartea apoi au urmat saptamani de cosmar: a avut scaune melenice, nu putea sa respire, il intuba si il aspira.
Antonio a trecut de momente foarte critice si a luptat ca sa traiasca cand altii nu ii mai dadeau seanse ca va trai pana seara dar a luptat. In tot acest timp toata familia si prietenii au fost alaturi de noi si am luptat sa mergem mai departe. La inceputul lunii Iunie am hotarat sa plecam in Spania si cu ajutorul unui verisor care este stabilit in Spania am inceput sa demaram actele pt spital.”
Antonio urmează ședințe de chinetoterapie, iar în maxim două luni va fi operat.
Întrucât părinții săi dispun de resurse financiare limitate, aceștia fac apel la bunătatea noastră pentru a-l ajuta. Orice donație este binevenită.
Ultimele noutăți de la mama sa le găsiți pe pagina de Facebook: http://www.facebook.com/events/265570973492384/ și pe blogul acestuia.