Ma numesc Petre Mariana, cu varsta de 34 de ani. As dori sa va povestesc drama familiei mele: in luna august 2011 am facut o ecografie mamara si atunci am descoperit ca am noduli la ambii sani. Doctorul la care am fost mi-a recomandat sa ma ung cu progestogel si dupa 6 luni sa revin la un control. In luna martie acestui an am repetat ecografia mamara si atunci doctorul mi-a dat trimitere direct la IOB de urgenta. Am ajuns la Bucuresti unde mi s-a efectuat o punctie, biopsie si o mamografie, rezultatul la punctie si biopsie fiind de CARCINOM DUCTAL INVAZIV+ CARCINOM INVAZIV LOBULAR (TUMOARE MALIGNA GRADUL 3).
Dupa aflarea rezultatului de la punctie m-au trimis cu o proba la institutul Victor Babes unde trebuie sa platesc analizele care costa 400 ron chiar daca sunt asigurata. In functie de rezultat mi se stabileste tratamentul citostatic si operatia. Dr mi-a spus ca operatia este inevitabila. Am inteles ca operatia ar costa 2500 ron.
As vrea sa va mai spun ca si anul trecut am trecut printr-o situatie similara cu nepotica mea in virsta de 2 ani si 5 luni care a fost diagnosticata cu tumoare de trunchi cerebral si hidrocefalee. Dupa lupte seculare eram dispusi sa vindem si casa pentru a o salva dar din pacate inevitabilul s-a produs. Dupa acest necaz am ramas cu datorii care nici in momentul de fata nu sunt achitate.
Mentionez ca nu pot suporta cheltuielile aferente bolii deoarece am si o familie de intretinut. Cu ajutorul dumneavoastra imi pot efectua cele necesare bolii,vreau sa traiesc deoarece copilul meu in varsta de 9 ani are nevoie de ambii parinti sa ii fie alaturi pentru ai calauzi pasi in viata. Va rog din suflet sa-mi dati sansa sa fiu alaturi de familia mea ,orice sprijin cit de mic pentru mine inseamna mult si imi este binevenit.
VA ROG AJUTATI-MA. Pot dovedi cu acte cele spuse mai sus.
DETALII LA NUMARUL DE TELEFON: 0765509110
CONT IBAN LEI:
Titular: PETRE MARIANA GEORGETA
Cont: RO17BTRL02301201923109XX
deschis la Banca Transilvania
Ma numesc Luca Alin si am fost un copil tare dorit dar, din pacate sufar de sindromul goldenhar (malformatii cardiace: ventricul drept cu dubla cale de iesire, stenoza pulmonara larga-prin debit cardiac crescut, defect septal atrial tip ostium secundum mic, canal arterial persistent, hipertensiune pulmonara; agenezia urechii dreapte, malformatii vertebrale si costale).
Parintii mei sunt la a doua casatorie si sunt impreuna de doi ani. Din partea tatalui meu, am o sora si un frate mai mari decat mine. Iar din partea mamei, am o sora de 16 ani cu care si cresc.
Mama m-a dorit foarte mult pt ca avut o viata destul de grea (acum opt ani si-a pierdut sotul, tatal surorii mele intrun accident de munca, acum trei ani si-a pierdut parintii, la o diferenta de mai putin de doua luni unul fata de altul si a trebuit sa treaca prin toate astea de una singura pt ca nu avea nicio sora sau frate) si a vrut ca eu si sora mea sa ne avem unul pe altul cand vom ramane singuri.
Si-a dorit un copil sanatos, asa ca a facut toate analizele posibile, morfologii fetale, amniocenteza, dar nimeni nu a vazut nimic. A avut o sarcina relativ fara probleme, a facut doar diabet gestational pe care l-a tinut sub control cu o dieta stricta si sub atenta supraveghere a medicului diabetolog. La 30 sapt a facut lichid in exces si intuitia ei de mama si legatura stransa dintre noi ii spunea ca ceva nu este in regula (citise ca malformatiile cardiace sunt cele care duc la lichid in exces) insa medicii i-au spus ca totul este in regula si in urma unui tratament totul a revenit la normal.
Am venit prematur pe lume, la 34-35 sapt, cred ca-mi doream foarte tare sa ma intalnesc cu mama, printro cezariana de urgenta la spitalul din Moinesti. Dorinta nu mi-a fost indeplinita decat peste o sapt (eu am plecat de urgenta la spitalul din Iasi iar mama a ramas internata in spitalul din Moinesti) cand a venit si mama in Iasi, dar la inceput doar m-a privit pt ca ciudata mai e politica spitalului ca nu da voie sa simti caldura bratelor mamei tale. Timp de o sapt, pana a aflat ca ce mi se intampla nu era din vina ei, ci ca s-au intamplat niste mutatii genetice chiar la inceputul formarii mele, mama si-a cerut tot timpul iertare de la mine ca nu si-a dorit nicio clipa ca eu sa sufar. Si-a cerut iertare si de la sora mea, pt ca fara voia ei si ea suferea, ramasese singura acasa si stia ca vor urma multe drumuri si multe cheltuieli si, ce-i drept se cam saturase de expresia “nu am” sau “ne trebuie pt …”.A urmat o luna de cosmar pt toti, eu eram prea mic, nu-mi amintesc prea multe, insa pt parintii mei a fost cumplit. Mi-au fost puse cele mai cumplite diagnostice, nici nu vreau sa-mi mai amintesc cate lacrimi a varsat mama, peste toate a trecut cum a trecut, dar ce mi se intampla mie era deja prea mult. Pe 12 sept 2011, dupa multe investigatii si cand au vazut ca am inceput sa mananc la tetina mi s-a facut externarea, cu suspiciune de sindrom goldenhar, mai exact tetralogie fallot, agenezia urechii dreapte, malformatii vertebrale si costale.
Dupa cele patimite la Iasi, mama a vrut sa se convinga de malformatia de la inimioara, pt ca trebuie sa fie prima prioritate, m-a dus la spitalul din Tg Mures si bine a facut, pt ca tetralogia fallot nu s-a confirmat, avea sa afle ca era mult mai grav, trebuia sa fiu operat mult mai repede pt ca aveam o malformatie cardiaca care ducea la insuficienta cardiaca severa. Daca ar fi acceptat diagnosticul de la Iasi ar fi existat posibilitatea sa ma decompensez si se putea intampla ce e mai rau.
Sunt pe lista de asteptare si, sper ca odata ajunsi la Tg Mures pe 21 ian 2012 sa nu trebuiasca sa astept prea mult si sa fiu operat de dl dr Horatiu Suciu.
Pana sa ma fac sanatos de tot, pana vom reusi sa rezolvam toate prb e cale lunga. Va fi nevoie de multa rabdare, dragoste,dar, din pacate, si de foarte multe resurse materiale. Stim cu totii cum functioneaza sistemul medical la noi in tara. Cu ajutorul medicilor din Tg Mures si a lui Dumnezeu prb de la inimioara o vom rezolva cat de curand, insa pt celelalte prb chiar nu stim incotro sa ne indreptam. De aceea am indraznit sa apelam la dvs. Vorbeam de resurse materiale, pe langa drumurile la Tg Mures(de unde locuiesc eu sunt peste 300 km) in fiecare luna trebuie sa mergem si la spitalul din Iasi(peste 200 km) pt doza de imunizare, ca eu sa nu racesc.
Stiu ca sunt multi copii bolnavi, altii, poate mai grav decat mine, dar imi doresc foarte mult sa ma fac bine, sunt atat de iubit de ai mei incat merita sa-i vad ca au terminat cu necazurile si ca pot sa le aduc zambetul pe buze. In speranta ca am reusit sa va conving de importanta cazului meu, va multumesc anticipat si astept si eu o cat de mica rezolvare.
Va multumesc inca o data si apreciez ceea ce faceti!
P. S. Pana sa va trimit mesajul meu, uite ca am revenit acasa dupa o luna de stat in spitalul din Tg Mures, cu o inimioara refacuta, sunt un alt copil, care nu mai oboseste asa de mult, reusesc si sa mananc cat de cat, pas cu pas voi recupera tot pt ca, s-a dovedit ca sunt un luptator. Inca nu am castigat lupta, dar am o mare victorie inscrisa in palmares. Le multumesc din suflet intregului colectiv de la Clinica de cardiologie copii Tg Mures si echipei de la Chirurgie pediatrica, datorita lor inimioara mea se va face bine. Acum, odata ajunsi acasa, vom face o pauza de spitale, sa ne revenim cat de cat din toate punctele de vedere, iar mai tarziu vom incerca si vom si reusi sa rezolvam si celelalte prb.
Ce bine ar fi daca toti copii ar fi sanatosi, iar fiecare prb ar avea o rezolvare cat mai simpla.
Dumnezeu sa ne ajute si sa ne dea sanatate la toti!!!
Numele meu este Nedelca Alin, am vârsta de 36 ani şi sunt din Baia Mare, jud. Maramureş,
Dumnezeu mi-a binecuvântat familia cu doi băieţi. Răzvan, fiul cel mare de 13 ani şi Cătălin, mezinul familiei de 9 ani. Ei sunt lumina şi sufletul familiei mele. Doar un părinte ştie ce vreau eu să spun, doar un părinte case iţi iubeşte îngerii daţi de Dumnezeu.
Uneori, stau si ma gandesc, de ce trebuie ca lumea sa sufere? In aceste momente in care astern aceste cuvinte, ma gandesc daca v-a citi …… oare voi reusi sa sensibilizez pe cineva? Voi avea puterea si taria sa trec peste aceasta nenorocire care mi-a lovit familia? Ma aplec in fata voastra si va rog sa-i acordati o sansa fiului meu Razvan.
In 2009 la spitalul INTERSERVISAN din Cluj Napoca au inceput problemele noastre cand in urma unor analize ni s-a comunicat ca fiul meu avea acumulare de mucus in ureche, care urma sa fie aspirata si tratata. In urma acestei interventii , fiul meu a inceput sa acuze dureri groaznice de cap. Am hotarat sa-i fac un RMN la CLUJ-napoca deoarece in Baia Mare nu exista aparatura necesara.
Timpul s-a oprit in loc pentru cateva secunde si am crezut ca totul s-a sfarsit cand medicul mi-a citit RMN-ul si am fost anuntati ca fiul meu avea o tumoare pe creier.Am fost indrumati spre DR. PROF. Florescu , medic neurochirurg pentru operatie, operatie care s-a efectuat la sfarsitul anului 2009. Din spusele medicului, operatia a avut succes, dandu-ne certitudinea ca nu vor mai aparea probleme.
Bucuria, emotia ,lacrimile ne-au coplesit pe toti, cosmarul luase sfarsit, dar nu pentru mult timp. Azi dupa 2 ani retraim aceleasi momente dureroase, aceleasi deziluzii, pentru ca in urma controlului de 2 ani, RMN-ul a confirmat ca tumoarea a recidivat. Cuvintele DR.Florescu au fost: ”trebuie reoperat”.
Am inceput sa ma informez , sa ma documentez pana am dat o de mana de ajutor , am auzit de DAN SANTIMBREANU, un suflet de om, un om care a cunoscut durerea dar si un supravietuitor in lupta cu boala. La el am gasit speranta si ne-a indrumat la clinica unde a fost si el operat, in Germania la INI HANNOVER. Am trimis si noi analizele fiului meu la aceasta clinica raspunsul sosit de la Prof.Dr.R. Fahlbusch a fost ca operatia se poate face cu succes, insa suma necesara operatie si a ingrijirilor se ridica la 50.000 euro, asa cum ne-a confirmat deja clinica si ar trebui facuta cat mai curand.
In momentul de fata nu am acesti bani si nici nu cred ca am cum sa fac rost de ei intr-un timp asa de scurt, iar de formularul E 112 (de la Casa Nationala de Sanatate) nu putem beneficia deoarece operatia se poate realiza si in Romania, chiar daca sansele sa scape fara sechele sunt foarte mici.
Pentru cei care cred ca ne pot ajuta cu donatii oricat de mici sau care pot da informatia mai departe la societati care au posibilitatea sa ma sprijine am afisat urmatoarele conturi de donatii, care pot fi observate in partea dreapta. Se poate de asemenea dona si prin PayPal.
Va multumim pentru sprijinul si intelegerea acordata.
Alexandra Mirjana State s-a nascut in Buzau la data de 25.10.2010, din parinti tineri si sanatosi (Alina si Marian), fiind un copil foarte dorit si iubit; Alexandra este unicul copil al familiei State si din pacate problemele ei au inceput chiar de la nastere…mamica a observat pe capul fetitei niste bubite, care se tot inmulteau, dar medicii au spus ca nu este nicio problema, ca este o infectie si au inceput tratament cu antibiotice. Sub tratament bubitele se inmulteau asa ca micuta a fost adusa la Bucuresti la spit Colentina unde s-a practicat biopsia si rezultatul a fost compatibil cu diagnosticul de HISTIOCITOZA CU CELULE LANGERHANS…testele ulterioare confirma proliferarea histiocitara…si de aici incepe periplul fetitei prin spitale, timp in care starea ei de sanatate se degadeaza….”este o boala foarte rara, incercam ….”, asta este ce au auzit parintii de un an incoace…STARE MEDIOCRA DE SANATATE este constatarea la spitalul din Buzau (numeroase bubite cu cruste, unele scuamoase, ulcerative, organele interne modificate ca volum, cu probleme mari de respiratie) si este trimisa de urgenta la Spitalul Grigore Alexandrescu din Buc la terapie intensiva, unde ramane internata 10 zile, cu incercarea de o stabiliza cardiorespirator…aici diagnosticul a fost de BRONHOPNEUMONIE, cu insuficienta respiratorie acuta; medicii se declara neputinciosi in tratarea bolii de baza si a complicatiilor, asa ca trimit copilul la I Cl Fundeni …aici se incep scheme de tratament, timp in care boala avanseaza cu inflamare ganglionala la subrat, complicatie in canalul auricular…si iar se face biopsie, de unde reiese ca celulele au proliferat….este trimisa la Marie Curie pentru montarea unui cateter in axila stanga…nu se reuseste si se monteaza cateterul la piciorus …fetita are pe corpusorul ei firav urmele interventiilor , in mare majoritate “nereusite”. Este trimisa acasa cu tratament citostatic de intretinere, dar mama observa ca fetitei nu-i este bine, revine la Fundeni, face o radiografie si afla pe 24 februarie ca boala a recidivat si ca acum, micuta are leziuni craniene.
Acesta este pe scurt istoricul medical al micutei, istoric sustinut de raportul medical emis de medicul curant din I Cl Fundeni, doamna dr Rodica Sbora.
Aceasta este o relatare scurta a evenimentelor medicale, insa emotional lucrurile stau si mai rau, caci parintii se simt neputinciosi, cu senzatia chinuitoare ca viata unicului lor copil este in pericol…au auzit de prea multe ori…”histiocitoza este o boala foarte rara, nu stim ce sa-i mai facem…” .
Exista sanse reale ca fetita sa ajunga in Germania, la Bonn dar pentru asta are nevoie de sprijinul nostru al tuturor…are nevoie de bani, de multi bani, pe care parintii ei nu-i au, asa ca va roaga sa-i ajutati…formularul pe care il vom obtine conform drepturilor copilului nu acopera toate cheltuielile, asa ca pentru perioada de cel putin 6 luni, cat va sta micuta cu mama ei in Germania, are nevoie de 10.000 de euro.
Mamica Alina are ochii doar in lacrimi si tati…mai plange si el, dar cand nu-l vede mami…” in ce colt de lume sa ma duc sa-mi fac copilul bine????…bunul meu cel mai de pret este viata mea…mi-as da-o in schimbul vietii fetitei mele”….dar uite ca Dumnezeu le-a intins mana si copilul va pleca in Germania, unde se va vindeca.
Sa-i asiguram pe parinti ca nu sunt singuri si ca-i vom ajuta, fiecare cu atat cat poate, astfel ca Alexandra sa se faca mare si sa va multumeasca chiar ea pentru ajutor.
Conturile in care se pot face donatii sunt deschise la BRD, PE NUMELE STATE MARIAN
RO34BRDE450SV37588824500 RON
RO30BRDE450SV37588904500 EUR
si telefonul tatalui fetitei, State Marian este 0724.962.062
Roxana Dumitru,
lucrator social Asociatia P.A.V.E.L. (0735526959)
V-ați întrebat ce ați putea face cu 10 lei? Mulți ar raspunde că și-ar cumpăra 2 litri de ulei de calitate mai slabă, alți mi-ar răspunde că și-ar cumpăra ceva dulce sau câteva țigări. Răspunsul la această întrebare depinde de la o persoană la alta.Dar v-ați pus întrebarea că cu 10 lei ați putea salva viața unei persoane? Poate ați spune că aș fi absurd sau că viața Gabrielei Tudorache costă numai 10 lei. Nu costă atât că o viață nu o putem cumpăra nici cu toți bani din lume. Dar 10 lei contează pentru Gabriela că în momentul de față are nevoie de ajutorul nostru al tuturor. Își dorește din tot sufletul să-și vadă copii crescând. Orice părinte își dorește să-și vadă copii mari, realizați la casele lor și cu tot ce este mai bun.
Haideți să fim un pic mai uniți pentru a salva viața acestei mame cu chip angelic și cu o bunătate rar întâlnită.
Gabriela Tudorache, de care va scriam în rândurile de mai sus are 42 de ani și este mama a doi copii unul de 13 ani și cel mare de 23 de ani. A doi copii care are acum cea mai multă nevoie de mamă pentru ai mangâia în clipe grele, pentru ai sprijini în drumul lung al vieți. Însă Gabriela are de trecut un obstacol greu a fost diagnosticată cu Meningiom (tumoare cerebrala benigna) în termeni noștri binecunoscuți tumoare pe nervul optic ceea ce înseamnă întâi pierderea vederii și pe urmă ce-i mai dureros pirderea celui mai frumos dar VIAȚA.Toate aceste necazuri au început în anul 2007, când a avut primele semne ale boli dureri groaznice de cap și slăbirea vederi. Și de atunci a început o continuă luptă: analize, căutări pe internet a unei clinici de specialitate până ce a aflat că singura ei speranță este în Germania la Clinica de neochirurgie INI din Hanovra la medicul Prof. Dr. Fahlbusch fiind singurul medic care ia garantat că operația va reuși dacă va ajunge la timp.Dar durerea este că familia nu are suma cerută pentru operație fiind foarte mare 35.000 de euro fără a include transportul și cazarea pe toată durata spitalizări.
Fiecare persoană putem fi un înger păzitor al Gabrielei donând din puținul pe care îl avem. Fiecare leu contează în salvarea vieți acestei mame eroine.Să ne unim cu toți să donăm sau
macar să postăm pe facebook povestea de viață a Gabrielei dacă noi nu putem dona o pot face alți.
Viața ei depinde de noi. Cei care doresc să doneze o pot face cu toată încrederea în contul prezentat mai jos:
BCR – Ploiesti , Str. Marasesti , nr. 185
RO87RNCB0623123175680001 (RON)
RO60RNCB0623123175680002 (EUR)
SWIFT: RNCB RO BU
Mai multe detali despre Gabriela Tudorache o găsiți pe blogul ei http://gabrielatudorache.blogspot.com/.