Numele meu este Cezara Andra Mihalache, am 11 ani impliniti pe 21 noiembrie 2011, sunt eleva in clasa a IV-a la scoala C-tin Savoiu din Tg-Jiu, iar de cinci ani sunt membra a organizatiei Cercetasii Romaniei, centrul local Ecaterina Teodoroiu.
Povestea mea este o poveste comuna tuturor copiilor de varsta mea pana la un punct.
In luna iunie eram foarte fericita ca vine vacanta mare, aveam note bune, participasem la cateva concursuri scolare si luasem premii, doamna invatatoare ne-a organizat o festivitate de premiere la munte.
In fine se anunta o vacanta fantastica, mami tocmai imi dadu-se o veste trasnet, mergea cu mine la mare, numai noi doua ca fetele….., si asta nu este tot…. mergea mami cu mine si in campul de cercetasi de la Sibiu din luna august… VACANTA MEA SE ANUNTA A FI UNA DE VIS …. MARE SI MUNTE UNA DUPA ALTA.
Am plecat la mare cu mami si cu Valentin, colegul meu de clasa, am petrecut minunat cele 14 zile la mare, doar ca incepusem sa obosesc, sa tusesc si ma dureau ingrozitor de tare picioarele, iar mami nu intelegea de ce eram asa de palida.
A venit si ziua cand ne-am intors acasa la Tg-Jiu, pe 5 august, iar mami m-a dus la medic sa vada ce se intampla cu mine ….. acesta a fost inceputul calvarului meu …. Din acel moment toate visele mele s-au spulberat…..
A doua zi, pe 6 august trebuia sa plecam la munte …., din cauza racelii mele nu am mai putut sa ne continuam vacanta si am continuat sa merg din medic in medic pana pe data de 13 august cand am ajuns la Clinica de Pediatrie a Spitalului Fundeni…
13 august 2010 este ziua pe care vreau sa o sterg din calendar, este ziua in care MI-A FOST FURATA COPILARIA, ziua cand am aflat cumplitul diagnostic: LEUCEMIE ACUTA LIMFOBLASTICA CU CELULE PRE B.
Atunci a inceput totul: analize, punctii lombare si medulare facute pe viu …. Mereu o intrebam pe mami „ de ce ma chinuie oamenii astia ca pe un caine‟, nu intelegeam de ce mi se intampla atatea lucruri chinuitoare …. am facut si eu prostioare specifice varstei mele, dar refuzam sa cred ca asta era pedeapsa mea.
A venit si ziua cand am inceput tratamentul cu chimioterapie …. alt calvar …. aveam parul lung pana la fund si vedeam zilnic cum imi cade … am rugat pe mami sa ma tunda …. La coafor am vrut sa pastrez parul tuns, a trebuit sa ma tund zero deoarece cum punea piaptanul in par cum cadea smocuri din cap…. cand am vazut in oglinda capul meu fara par am inceput sa plang. Mami m-a luat in brate caci nu mai puteam merge din cauza tratamentului si am pornit inapoi la spital, acel salon rece si fara culoare care ma inspaimanta de fiecare data, desi mamici inimoase ca mami meu l-au decorat astfel incat sa para mai primitor.
Asa au trecut cateva luni foarte urate din viata mea si astfel am inteles de ce mami imi tot spunea ca Doamne Doamne nu da niciodata unei persoane mai mult decat poate duce.
Am inteles ca familia mea ma iubeste enorm la fel cum ma iubesc colegii mei, prietenii mei cercetasii, doamna invatatoare etc. M-am obisnuit si cu zilele triste din spital, dar nu ma resemnez …. vreau sa rad cu pofta cu prietenii si verisorii mei, vreau sa fac din nou prostioare specifice varstei mele … VREAU SA-MI PRIMESC COPILARIA INAPOI ….
Anul acesta am avut cel mai urat CRACIUN SI AN NOU DIN VIATA MEA … am primit multe cadouri, dar as fi preferat de mii de ori sa nu primesc nimic decat vestea ca VOI AJUNGE LA TRATAMENT INTR-O CLINICA IN EUROPA.
VREAU SA FIU DIN NOU COPIL … VREAU SA UIT TOATE DENUMIRILE CITOSTATICELOR CE LE FAC … VREAU SA UIT ETAPELE TRATAMENTULUI PE CARE-L FAC … VREAU SA RAD DIN NOU …. IMI ESTE DOR DE COPILARIA MEA PIERDUTA….
PRETUL SANATATII MELE ESTE 30.000 DE EURO, ATAT COSTA CA EU SA FIU DIN NOU UN COPIL FERICIT … ATAT COSTA COPILARIA MEA FURATA DE ACEASTA CRUNTA SI NEMILOASA BOALA.
AJUTATI-MA SA RAD, SA FIU IAR FERICITA….. IMI VREAU COPILARIA INAPOI!!!!!!!!!
Cei interesaţi pot face donaţii în conturi trecute mai jos, prin PAYPAL dar şi în urnele special amenajate în majoritatea şcolilor din Târgu Jiu.
Comentarii