Mihai Răduţă, un adolescent lovit de o boală nemiloasă

V-aţi pus vreodată întrebarea care sunt visurile, dorinţele, gândurile unui adolescent de 15 ani?

Poate vă gândiţi că şi-ar dori un telefon de ultimă generaţie sau visează la o întâlnire cu fotbalistul preferat.

Sunt de acord cu acestea, doar că pentru mine, Mihai, adolescentul de 15 ani din Com. Snagov, Jud. Ilfov, visurile şi dorinţele sunt cu totul altele din momentul în care am aflat că sufăr de o boală nemiloasă -- cancer limfatic (Limfom non-Hodgkin tip Burkitt).

În aprilie 2010 medicii mi-au descoperit boala. Am început chimioterapia, cu toate reacţiile ei adverse deloc plăcute. Totul a mers bine până în iulie când am făcut o recădere pe sistem nervos în urma căreia m-am ales şi cu o monopareza la piciorul stâng. Am început un alt tratament care constă în introducerea în lichidul cefalorahidian a unei doze de citostatic. A fost bine şi de această dată.

Pe 13 septembrie am putut sa fiu prezent la deschiderea anului şcolar, fiind elev în clasa a IX-a la Liceul Teoretic “Constantin Brâncoveanu” din Bucureşti, unde abia am reuşit să-mi cunosc colegii şi pe d-na dirigintă, urmând ca din octombrie să pot reveni alături de ei. Şedinţele de chimioterapie se răreau şi în acest fel puteam să vin la şcoală.

Dar … acest lucru nu s-a mai putut întâmpla pentu că în abdomen a apărut o altă formaţiune tumorală şi … am luat-o de la capăt. Doar că de data aceasta tratamentul este mult mai dur.

În urma acestei reactivări a bolii, medicii au spus că şansa mea este un autotransplant cu celule stem într-o clinică din străinătate.

Costurile estimative ale tratamentului în străinătate sunt între 60.000 -- 120.000 euro în funcţie de complicaţiile care pot surveni.

Conform datelor primite de la Prof. Reuven Or, director al Departamentului de Transplant Medular şi Imunoterapie la Centrul Medical Universitar Hadassah Hebrew, costul tratamentului complet în acest centru din Israel este de aproximativ 80.000 euro (vezi Documente medicale --> Răspunsul primit de la Clinica din Israel).

Costurile sunt destul de mari şi mă gândesc că părinţii mei nu au posibilitatea să plătească.

Speranţa mea este la oamenii care au posibilitatea să facă un adolescent de 15 ani să se gândească şi la alte lucruri, specifice vârstei lui, nu doar la vincristim, doxorubicin, endoxan, perfuzii, puncţii etc.